Oare cum il cheama pe noul director al Metrorex?

Hai sa circulam cu metroul drag public calator! Ca sa evitam circulatia grea de de-asupra si sa facem din bucuresti oras al viitorului! Asa striga primarele alaturi de alti labagii de prin primarii (vezi postul trecut). Pai hai sa luam metroul atunci!

La statia Piata Victoriei, vineri seara, este sfarsitul lumii. Pe buzele vinete de nervi ale publicului calator nu se putea citi decat un singur nume, cel al directorului Metrorex. Se citea asociat cu perversitati ce nu foarte des le sunt date urechilor mele spre pioasa auzire, respectiv: anus cu hemoroizi, fisuri anale la gura cu bale, cacat alb, malahie galbena de maimuta raioasa pe cale de disparitie din cauza incalzirii globale, zgarbavnic amarnic foarte darnic, stoi vioi plin de ‘noroi’, invartosenie fara sfiosenie, fiica cea mica ceva cu lindica, mama fututa la blana, bunica bolnava de oftica. Toti calatorii blagosloveau pe dom director si-i urau de sanatate de parca venise sarbatorile sub piata guvernului. Un cor de cantece se ridicau din iesirile metroului ca un abur de rahat proaspat facut la vreme de iarna pe camp.

Da’ sa vezi abur cacacios ce iese din militari la gorjului dimineata, si la propriu si la figurat. Unde trenu imputit vine dupa 15 minute, iar calatorii abia incap pe peron d-apoi in vagoane. Sa vezi bataie de joc la unirii, zilnic, unde iarasi 10 minute e super bine intre metrouri!! La dristor stai si cate 20 de minute pana vine trenu! Pai ce pizda ma-sii, sa luam metroul daca putem!

Deci e clar, ne alaturam si noi corului plin de ciuma si buba neagra si-i uram directorului Metrorex (nu reusesc sa-i aflu numele ca sa-i fac o rima cu basina), doctorului betiv de la primarie si ministrului alcoolic de la transporturi, sa nu mai prinda sanatosi sarbatorile ce vin! Cu cat trenu ajunge mai tarziu la peron, cu atat cei in cauza sa sufere de cancere, leucemii si adenom!

Oda labagiilor din primarii

Stiti ecranul color doi pe doi care scurt-circuiteaza privirea cand urci dispre academia militara spre panduri? Cu reclame idioate, anunturi si, in anii trecuti, cu Piedone (sef de piete p-atunci) care Piedone ma intampina tamp si transpirat, eu in 69, el dilatat ca un gainat proaspat cacat pe ecranul colorat. Isi prezenta actiunile justitiare impotriva babelor evazioniste din pietele sectorului 4. Ecranul ma intereseaza deocamdata, despre piedone in episioadele urmatoare si mai pe la sfarsit.
Ecranul asta de pe panduri a inceput sa se inmulteasca. Luna trecuta montau unu mare la piata gorjului; unu si mai mare scuipa lumini de reclame cacacioase, ca un aparat de sudura, la berzei colt cu stirbey. Si, evident, ecranu de la lujerului cu celebrul spot UFO Cafe. Cu dobitocu ala care se da jos din masina si alearga dupa un ozn cu un carton pe care scrie take me, take me! De trei ani cacatu asta de reclama arunca lumini isterice zi si noapte in sufocata intersectie militariana. Lor, labagiilor din primarii care au semnat autorizatiile de montare ale acestor orori colorate care au umplut bucurestiul le dedic acest post. Cu mana aia cu care-au semnat apasat, pulile si pizdele noastre sa le tina aproape de gura si cu varfu limbii sa le ia degraba la rafistolat! Sa ma satur de-atata lins in pula din partea domnului consilier sau contopist cu creier marunt incat la sfarsit sa zic satisfacut: Piedone, lasa palmierii si treci si tu la supt pula cu avant!

Cu pula pe ei!

Am avut un vis!Se facea ca putem sa-i injuram life si in vazul lumii pe toti labagii care formeaza peisajul public in momentul de fata.

Atipisem la televizor, cufundat partial in scaunul deloc confortabil al trolebuzului7, incercand sa nu bag in seama armata de pensionari care jinduiau dupa locshorul meu. Pe plasma rula o reclama la carnatzi. In jurul meu se discuta aprins despre Basescu, Tariceanu, Turcescu, Pepe. Si despre altii. Personajele s-au amestecat cu carnatii din reclama TV si au prins viata. Se facea ca puteam sa-i dau cap in cap pe Tariceanu cu Basescu, sa-i pun pe Turcescu si Pepe sa traga cu bilutze de muci la chelia presedintelui si asa mai departe. Si sa le spun ce am pe suflet. M-am trezit intr-un potop de injuraturi. Bolboroseam singur si moshii se uitau scurt la mine. Asa mi-a venit ideea. Ce frumos ar fi sa-i putem injura direct, in vazul lumii, pe VIP-urile care ne umplu viata zilnic, cu forta. Pe imbuibatzii care ne pun sa ne inghesuim ore intregi pe Magheru, ca sa treaca ei in coloana, cu girofar, sa se cace mai degraba in wc-ul aurit de acasa.

Asa ca acest blog va invita sa folositi cat mai multe injuraturi, sa mentionati impotriva cui sunt indreptate aceste injuraturi. Site-ul este un pamflet, deci puteti sa instigati si la violenta, la ura, la ce vreti voi, atata timp cat instigarea este motivata. (Sa ne amintim de brigazile mortii din Brazilia, unde niste unii ca noi au pus mana pe arme la propriu!) Plecam de la ideea ca orice persoana publica din acest moment merita un potop de injuraturi, pana la proba contrarie.

Pe parcurs vom rafina site-ul, vom adauga noi rubrici si ne vom baga chestii noi, rafinate si vartoase, in oricine. Site-ul se vrea si o monografie a injuraturii romanesti. Sa demonstram lumii intregi ca romanul este poet, creativ si intraductibil.